iftomm
  Comemorarea a 90 de ani de la nasterea Prof. Univ. Dr. Doc. St. Ing. Christian Pelecudi, Vicepresedinte IFToMM
 

Comemorarea a 90 de ani de la nasterea Prof. Univ. Dr. Doc. St. Ing. Christian Pelecudi, Vicepresedinte IFToMM, Directorul Departamentului de Teoria Mecanismelor si a Robotilor, Intemeietorul Roboticii Romanesti sub forma initiala de ARR (Asociatia Romana de Robotica) continuata si redenumita mai tarziu SRR (Societatea Romana de Robotica).

 

 
In 20 Decembrie 2012, la Universitatea Politehnica din Bucuresti, in sala JC106, apartinand Departamentului TMR (Teoria Mecanismelor si a Robotilor), a avut loc sedinta festiva de comemorare a implinirii a 90 de ani de la nasterea Profesorului Universitar Doctor Docent Stiintific Inginer Christian Pelecudi, Vicepresedinte al IFToMM (Federatia Internationala de Teoria Mecanismelor si a Masinilor).

La data comemorarii departamentul TMR este condus de Prof. univ. dr. ing. Constantin Ocnarescu, care a si prezidat si deschis lucrarile festivitatii de comemorare. 

A luat apoi cuvantul Doamna Prof. Univ. Dr. Ing. Adriana COMANESCU, Presedinte ARoTMM Bucuresti, care a prezentat pe scurt cateva aspecte privind viata si activitatea stiintifica a profesorului Christian Pelecudi.

 http://d2bm3ljpacyxu8.cloudfront.net/width/300/crop/0,0,300x233/srrb.webs.com/Adriana%20COMANESCU.jpg

Prof.dr.doc.ing.Christian PELECUDI

- viaţa şi opera ştiinţifică –

Aranjament compus, prelucrat şi prezentat de Prof. Univ. Dr. Ing. Adriana Comănescu

 

Şcoala românească de mecanisme este recunoscută în lumea ştiinţifică internaţională prin câteva personalităţi ştiinţifice, prof.dr.doc.ing. Christian Pelecudi fiind una dintre acestea. Lucrările sale ştiinţifice apreciate atât în Europa cât şi în Statele Unite ale Americii, China şi Japonia, precum şi activitatea academică au marcat sfârşitul secolului.  

Profesorul Christian Pelecudi s-a născut în Bucureşti la 16 decembrie 1922. În absenţa tatălui decedat prematur a fost susţinătorul material şi moral al familiei sale încă din anii de liceu.

A urmat prestigiosul Liceu Mihai Viteazul  din Bucureşti, unde s-a remarcat prin pasiunea şi realizările sale ca tânăr matematician în Gazeta Matematică. Primele sale lucrări ştiinţifice din domeniul matematicilor i-au fost publicate în acei ani.

A participat în acelaşi an la concursul de admitere la POLITEHNICA din Bucureşti şi la POLTEHNICA din Timişoara clasându-se printre primii la ambele instituţii. A ales în final Facultatea de Electromecanică de la POLITEHNICA din Bucureşti, unde a fost coleg cu Radu C.Bogdan şi Radu Voinea. La absolvirea facultăţii a lucrat ca inginer de proiectare la Întreprinderea de Tramvaie Bucureşti.

Pasiunea sa pentru cercetarea ştiinţifică l-a adus la Institutul de Mecanică Aplicată a Academiei Române devenit ulterior Centrul de Mecanica Solidelor, unde a rămas cercetător ştiinţific până în anul 1971. S-a bucurat de o deosebită apreciere din partea acad.Elie Carafoli, directorul institutului. Din anul 1963 a predat la Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti cursul de Teoria Mecanismelor şi Dinamica Maşinilor în cadrul Catedrei de Teoria Mecanismelor. Personal i-am fost studentă la Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti, Facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini, secţia Mecanică Fină, unde domnia sa a susţinut cursul de Teoria Mecnismelor pentru anul II (anul universitar 1963-1964) şi doctorand  la Centrul de Mecanica Solidelor a Academiei Române.

In anul 1966 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată „ Contribuţii la analiza şi sinteza lanţurilor cinematice complexe” la Politehnica din Bucureşti. In acelaşi an devine conferenţiar la POLITEHNICA, Catedra de Teoria Mecanismelor şi conduce în acelaşi timp Secţia de Mecanisme de la Centrul de Mecanica Solidelor a Academiei Române.

La Centrul de Mecanica Solidelor a Academiei Române a scris „Bazele Analizei Mecanismelor” publicată în anul 1967 la Editura Academiei Române, o lucrare de referinţă în domeniu, cu o elaborată şi remarcabilă ţinută academică, în care şi-a adus numeroase contribuţii personale.  

In anul 1968 a beneficiat de o bursă de un an la Stanford University în Laboratorul de Robotică a celebrului profesor Bernard Roth. Acesta este creatorul primului robot păşitor şi anume calul mecanic. S-a întors hotărât să dezvolte acest domeniu şi în România.

In 1971 devine profesor la Catedra de Teoria Mecanismelor din Universitatea POLITEHNICA Bucureşti. In anul următor obţine titlul de docent. La retragerea profesorului Manolescu în 1973 catedra a fost integrată în Catedra de Mecanică, şeful catedrei devenind profesorul Pelecudi. Acest fapt a durat până în 1975, când Catedra de Teoria Mecanismelor a redevenit independentă prin eforturile prof.dr.doc.ing.Radu C.Bogdan care la acea dată era ministru adjunct la Ministerul Educaţiei.

In anul universitar 1975-1976  a fost visiting professor la Université de Poitiers, fondată în 1431 şi a doua universitate a Franţei. Aici a elaborat un curs de mecanisme în limba franceză pentru studenţii săi. S-a bucurat de un deosebit succes în rândul acestora, unul dintre aceştia Lallemand a devenit un specialist de succes în mecanisme şi roboţi. In anul 1975 la Congresul IFToMM de la Newcastle upon Tyne a fost ales vicepreşedinte al IFToMM, funcţie pe care a deţinut-o până la congresul de la Montreal din 1979.

A devenit şeful Catedrei de Mecanisme, care şi-a continuat activitatea de sine stătătoare până în anul 1984, când s-a unit sub egida Catedrei de Organe de Maşini.

A fost promotorul unor colaborări cu institute de cercetare şi întreprinderi fiind iniţiatorul unor contracte de cercetare ştiinţifică cu Centrul de Mecanica Solidelor a Academiei Române (Analiza structurală şi algoritme cinematice ale mecanismelor  spaţiale cu bare articulate 3C-4C-5C, nr.377/1975 IPB), Intreprinderea de utilaj chimic „Griviţa Roşie” (Studii cu privire la mecanismul de înscriere în curbe la proiectul trailerului de 75 tf, nr.309/1976 IPB) şi Intreprinderea de Maşini Agricole „Semănătoarea” (Cercetări de analiza şi sinteza mecanismelor de virare la combina de cereale CP 12, nr.289/1977 IPB, Cercetări de analiza şi sinteza mecanismelor de virare si  orizontalizare totală de la combina de pantă 4 CP 12, nr.289/1979 IPB, Analiza caracteristicilor de transmitere ale mecanismelor de virare la combina 4 CP 12 şi influenţa abaterilor dimensionale asupra acestor caracteristici, nr.289/1979). Prestigiul său ştiinţific şi calitatea lucrărilor elaborate au fundamentat o lungă colaborare a membrilor catedrei cu respectivele instituţii.

In perioada 1973-1980 a susţinut cursul facultativ de „Mecanisme spaţiale” pentru aprofundarea de către studenţi a unor noţiuni indispensabile pentru proiectarea roboţilor industriali.

In anul 1983 a creat centrul de cercetare şi dezvoltare pentru roboţi industriali intitulat MEROTEHNICA, centru susţinut prin autofinanţare prin contracte de cercetare ştiinţifică atât în ceea ce priveşte aspectele fundamentale, dar şi cele aplicative.

Simpozionul de Roboţi Industriali, naţional şi ulterior internaţional cu o frecvenţă anuală a constituit un ferment pentru dezvoltarea roboticii în România polarizând ingineri mecanici, automatişti şi creatori de software punând bazele învăţământului academic de robotică.

În perioada 1984-1990 Catedra de Mecanisme a rămas un colectiv independent în cadrul Catedrei  de Organe de Maşini.

          In anul 1990 profesorul Pelecudi a făcut toate demersurile posibile ca acest colectiv să redevină Catedra de Teoria Mecanismelor şi a Roboţilor, actualmente (din octombrie 2011) Departamentul de Teoria Mecanismelor şi a Roboţilor. In acelaşi an a elaborat primul plan de învăţământ pentru specializarea Roboţi Industriali din România în cadrul Facultăţii de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice din POLITEHNICA obţinând toate aprobările guvernamentale, inclusiv cifra de şcolarizare cu sprijinul decedatului nostru coleg Aurel Stoica, viceprimministru la acea dată. Acesta a fost preluat în cadrul diverselor universităţi tehnice devenind o nouă specializare.

Şi-a promovat colaboratorii prin lucrări şi contracte de cercetare ştiinţifică, dar şi prin prezentarea acestora în diverse colective internaţionale deschizându-le acestora drumul unei cariere ştiinţifice.

Stilul său impetuos i-a adus din partea unor colaboratori critici şi remarci răutăcioase (total nefondate). Era o persoană cu multă imaginaţie, o cultură matematică profundă şi extrem de muncitoare. Toate lucrările în care apare semnătura sa poartă indubitabil amprenta personalităţii sale ştiinţifice. Este extrem de dureros că s-a îmbolnăvit şi a murit la 14 februarie 1991 cu această suferinţă sufletească extremă. Nu şi-a putut închipui că recunoştinţa este o „floare rară”, care nu creşte în grădina oricui.

          Profesorul Pelecudi a scris trei lucrări de referinţă şi anume „Bazele Analizei Mecanismelor” (1967), „Mecanisme Spaţiale” (1972) şi „Precizia Mecanismelor” (1975), toate publicate în prestigioasa editură a Academiei Române, primele două prezentând unele contribuţii personale în cercetarea ştiinţifică fundamentală. A publicat un număr impresionant de articole  ştiiinţifice personale, dar şi în colaborare în reviste ştiinţifice de prestigiu, cum ar fi Studii şi Cercetări de Mecanică Aplicată şi Revue Romaine de Mécanique Appliqué şi recenzate favorabil în Applied Mechanics şi Referativnîi Jurnal – seria B a Academiei de Stiinţe a URSS.

          A formulat complet şi cu instrumente matematice elevate geometria şi cinematica sistemelor materiale. De asemenea a dezvoltat teoria mişcărilor instantanee şi a evidenţiat proprietăţile centroidelor. Dintre contribuţiile sale originale se remarcă introducerea operatorilor numerici în analiza şi sinteza structurală a lanţurilor cinematice (Bazele analizei mecanismelor, Ed.acad., 1967).

Pentru determinarea modului de transmitere a parametrilor de mişcare a utilizat centrele instantanee sau punctele centrale, care simplifică calculul vitezelor şi acceleraţiilor. In cinematica mecanismelor a introdus metoda solidarizării constituită pe baza coliniarităţii centrelor de rotaţie, a introdus acceleraţiile compuse cu separarea acceleraţiilor în primare şi secundare de diverse ordine, a utilizat multipolii cu elemente rigide  şi compunerea funcţiilor de transmitere (Metoda acceleraţiilor compuse în lanţurile cinematice plane, St.cerc.mec.apl., 2, 1965; Analogia acceleraţiei-viteză în lanţurile cinematice plane, Bul.Inst.polit.Iaşi, XI, 1-2, 1965; Characteristic points of higher order compound accelerations, Rev.Roum.Sci.Techn.Mec.Appl., 10, 1964; Utilization of high order compound accelerations for the examination of multi-poles and plane mechanisms, Rev.Roum.Sci.Techn.Mec.Appl., 12, 3, 1967; Metoda solidarizării pentru lanţurile cinematice închise, St.cerc.mec.apl., 5-6, 1965; Kinematic multipoles with rigid links, Rev.Roum.Sci.Techn.Mec.Appl., 13, 5, 1968; Interpretation of the dyad as kinematic dipole and quadripole,  Rev.Roum.Sci.Techn.Mec.Appl., 13, 6, 1968; Matricele de transmitere ale multipolilor cinamatici formaţi cu diade, St.cerc.mec.apl., 29, 5, 1970).

Se remarcă totodată dezvoltarea teoriei  multipletelor cu aplicaţii directe în construcţia roboţilor seriali (Some Transformations of the Position Functions of Three-dimensional multiplets/ Rev.Roum.Sci.Techn.Mec.Appl., Tome 18, no.1, pp.558-575, 1973/, A Vectorial and Analytical Approach as to the Kinematic Analysis of the Three-dimensional Multiplets with Links and Gears / Rev.Roum.Sci.Techn.Mec.Appl., Tome 20, no.3, pp.443-460, 1975/, Higher Accelerations (Pulse) in the Motion of the Three-dimensional Multiplets with Links and Gears /Trans.ASME, pp.273-279, New York, Oct.1974).

          A studiat şi a elaborat analiza şi sinteza unitară a mecanismelor cu cuple superioare (Asupra analizei şi sintezei  unitare a mecanismelor cu cuple superioare /St.cerc.mec.apl., 3, 1966/, Optimizări în sinteza mişcării mecanismelor cu came / St.cerc.mec.apl., 2, 1971).

          A aprofundat teoria mecanismelor spaţiale dezvoltând teoria axoidelor, locurile geometrice ale axelor instantanee elicoidale, mişcarea generală a solidului putând fi reprezentată cu ajutorul mişcării acestor suprafeţe.

          A cunoscut îndeaproape lucrările reprezentative privind analiza cinematică a mecanismelor spaţiale ale lui F.M.Dimentberg (Opredelenie polojenii prostranstvennîh mehanizmov, Moskva, 1950), J.Denavit (Description and displacement analysis of mechanisms based on dual matrices, Diss.North Western University Evanston, 1956), R.S.Hartenberg şi J.Denavit (A kinematic notation for lower pair mechanisms based on matrices, J.Appl.Mech., 1954), J.J.Jr.Uicker (Displacement analysis of spatial mechanisms by an iterative method based on 4x4 matrices (Thesis, Evanston, Illinois, 1963), A.T.Yang (Application of quaternion algebra and dual numbers to the analysis of spatial mechanisms, Thesis, 1963), A.H.Soni (The existence criteria of one-general constraint mechanisms, Thesis, Oklahoma State University, 1967).

          A sistematizat determinarea poziţiilor, vitezelor şi acceleraţiilor pentru mecanismele spaţiale prin metoda elementelor (metoda barelor) şi metoda contururilor independente (Condiţii de compatibilitate şi dependenţă liniară a funcţiilor de poziţii în mecanismele tridimensionale /St.cerc.mec.apl., 29, 2, 1970/, Cuple multiaxe în mecanismele mono şi biconture tridimensionale /St.cerc.mec.apl., 21, 5, 1970/, Simetrii şi particularităţi în configuraţia mecanismelor tridimensionale /St.cerc.mec.apl., 5, 1971/, Asupra determinării vectoriale a vitezelor şi acceleraţiilor în mecanismele spaţiale / St.cerc.mec.apl., 6, 1971/). Pentru sistemele de referinţă studiate, şi anume ortogonale, non-ortogonale, oblice nedeformabile şi oblice deformabile  s-au stabilit relaţiile de recurenţă  (Reccurence Relations between the Position, Velocity and Acceleration Functions of the Three-dimensional Mechanisms /Rev.Roum.Sci.Techn.Mec.Appl.Tome 23, no.2, pp.263-271, 1978/, Contribuţii şi model matematic în analiza deplasărilor mecanismelor spaţiale cu bare articulate /Proc.of the First IFToMM International Symposium on Linkages and Computer Aided Design Methods - SYROM'73, pp.457-475, Bucharest, 1973/ Asupra determinării deplasărilor în mecanismele spaţiale /St.cerc.mec.apl., Tom 31, nr.6, pp.1423-1433, 1972). A dezvoltat analiza matriceală a mecanismelor spaţiale utilizând bazele de vectori covarianţi şi contravarianţi şi matricele de transformare (Determinarea matriceală a deplasărilor în mecanismele tridimensionale / St.cerc.mec.apl.,1, 1971/, Three-dimensional Displacements in the Thermic Network Compensating Systems /Proc.of the Fourth World Congress on the Theory of Machines and  Mechanisms, pp.199-204, England, 1975).

          Este demn de remarcat faptul că acum, la 20 de ani de la plecarea sa, mai mult de jumătate din membrii departamentului nostru au colaborat îndeaproape, în diverse etape, cu Profesorul Pelecudi. Sperăm într-o stabilitate a acestui departament, care să permită o mai mare dezvoltare a cercetării ştiinţifice. Este o datorie de onoare a noastră şi a generaţiilor următoare de a promova în continuare teoria mecanismelor şi a roboţilor şi a continua opera înaintaşilor noştri.

 

 

 

Prof.dr.ing. Lucian Mădăras

Conf.dr.ing. Erwin Christian Lovasz

 

 

Dumnezeu

                   a creat                                              OMUL

                   pe care l-a crescut                             FAMILIA

                   şi l-a instruit                                      PROFESORUL

 

 

          Profesorul Christian Pelecudi, a cărui personalitate o omagiem astăzi (20.12.2012) şi căruia i-am fost prezentat acum 43 de ani cu ocazia înscrierii mele la doctorat (Prof.dr.ing. LUCIAN MĂDĂRAS) a devenit Prof.Assoc. al Catedrei de Organe de Maşini şi Mecanisme, din Facultatea de Mecanică, a Institutului Politehnic din Timişoara (actualmente Departamentul de MECATRONICĂ al Facultăţii de Mecanică din Universitatea „POLITEHNICA” din Timişoara).

          Profesorul Pelecudi a constituit un model de om de învăţământ, responsabil pentru   învăţământul mecanic în domeniul mecanismelor şi în mod special al celor spaţiale, care au deschis calea spre ROBOŢI INDUSTRIALI. Preocuparea profesorului Christian Pelecudi s-a extins şi asupra tuturor catedrelor din ţară, prin invitaţiile Domniei sale la Seminariile Ştiinţifice ale Sectorului de Sinteza şi Dinamica Mecanismelor  din Centrul de Mecanică a Solidului, aparţinând Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, prin pregătirea de doctoranzi (aceştia îşi susţineau mai întâi referatele din Planul Individual al Activităţii de Pregătire la Doctorat în catedrele de care aparţineau, ceea ce făcea ca activitatea Profesorului Pelecudi în domeniul mecanismelor spaţiale să fie foarte bine cunoscută şi apreciată), organizarea unor conferinţe de specialitate, discuţii de specialitate cu ocazia unor vizite la catedre, etc.

          În perioada cât a activat s-a bucurat de cea mai mare autoritate, nu numai în învăţământul universitar , ci şi în cercetarea ştiinţifică.

          Astăzi, când se încearcă inventarierea bunurilor legate de personalitatea Profesorului  Christian Pelecudi, n-ar trebui pierdut din vedere nici OMUL, profesorul: modest, corect şi cu atitudine clară faţă de momentele vieţii.

          Se poate spune că un principiu l-a călăuzit toată viaţa:

„Să fii Om cu lumea toată

Dar să nu aştepţi Răsplată.”

          Pentru noi, cei din afara Bucureştiului şi în special, pentru mine, Profesorul  Christian Pelecudi este prezent şi astăzi ca model prin seriozitatea şi fermitatea manifestate în adoptarea unor hotărâri, prin atitudinea responsabilă pentru progresul disciplinei de mecanisme în ţara noastră, a cărei orientare nici azi nu se importă, ci se naşte prin urmaşii săi.

          Valoarea deosebită a activităţii didactice desfăşurată de Profesorul  Christian Pelecudi, se evidenţiază prin măestria sa pedagogică unanim recunoscută, bazată pe convingerea că cel care vrea să-i înveţe pe alţii, trebuie să fie sufleteşte pregătit pentru aceasta. A fost un mare profesor, model de pedagog pentru colaboratorii din catedră şi toţi cei ce l-au cunoscut.

          Bogata şi multilaterala activitate de cercetare ştiinţifică a Profesorului  Christian Pelecudi a fost concretizată prin numeroase lucrări publicate, cărţi valoroase, tratate scrise (unic autor şi în colaborare).

          Profesorul Christian Pelecudi n-a fost doar un dăruit cu har profesor sau un  minuţios şi talentat cercetător ştiinţific, ci în primul rând un OM, în înţelesul cel mai nobil al acestui cuvânt.

          Pentru mine (LUCIAN MĂDĂRAS),  Profesorul  Christian Pelecudi a fost un al doilea tată, un tată de suflet, care m-a încurajat când era greu sau mă poticneam (la elaborarea tezei de doctorat), m-a dojenit cu blandeţe, când greşeam, m-a felicitat fără rezerve sau invidie, când aveam un succes.

          Am avut onoarea unică de a avea un asemenea model când am păşit în viaţa doctorală, model ce şi-a păstrat nealterată semnificaţia şi atunci când cariera mea se implinise. Modelul rămăsese.

          Pentru tot ce aţi făcut vă mulţumesc Domnule Profesor şi aveţi mereu un loc în inima mea.

          Dacă mă gândesc bine Dumneavostră nu aţi murit, ci aţi plecat dintre noi spre o binemeritată odihnă, după o viaţă de trudă, de dăruire, de talent, de reuşite, acolo unde nu există durere şi nici întristare.

          Dumnezeu să aibă grijă de liniştea Dumneavoastră!

          Nu în ultimul rând se cuvine felicitat Departamentul de Teoria Mecanismelor şi a Roboţilor, Facultatea de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice şi conducerea Universităţii Politehnica din Bucureşti, pentru iniţiativa marcării acestui moment legat de memoria unui distins profesor, ce se constituie într-un act de forţă morală, de conştiinţă a valorilor şi totodată de încredere în capacitatea de a depista şi susţine din adancuri, noi valori.

            

În numele colectivului Departamentului de Mecatronică al Facultăţii de Mecanică din Universitatea „Politehnica” din  Timişoara:           

 Conf.dr.ing. Erwin Christian Lovasz                                              Prof.dr.ing. Lucian Mădăras

   Director Departament Mecatronică                                                     Departament Mecatronică

 

           

 

Prof. dr. Ing. Viorel Ispas

Departamentul Ingineria Sistemelor Mecanice

Disciplina de Mecanică

Facultatea Construcţii de Maşini

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

 

 

Domnului Profesor Doctor Docent Inginer Christian Pelecudi,

 

cu pioasă aducere aminte

 

            Numele meu, Viorel Ispas, se leagă de cel al regretatului Profesor Christian Pelecudi din anul 1979, an în care l-am cunoscut pe ilustrul profesor la Piteşti, cu ocazia unui simpozion organizat de către Profesorul Pandrea. Tot atunci am cunoscut colectivul de tineri asistenţi şi ingineri coordonat de către Prof. Christian Pelecudi.

            Eram înscris la doctorat la renumitul Profesor Doctor Docent Inginer Andrei Ripianu, care cu mare greutate a admis ca temă la Doctorat, o temă în domeniul roboţilor industriali.

            Contactul cu Profesorul Christian Pelecudi a fost un adevărat dar ceresc. Era perioada în care nu aveai acces la nici un fel de documentaţie din străinătate. Cum majoritatea preocupărilor colectivului coordonat de către remarcabilul Profesor Christian Pelecudi erau în robotică, am cerut îngăduinţa de a mă ataşa de inimosul colectiv de robotişti. Aşa se face că am participat la seminarul de Robotică iniţiat de Profesorul Pelecudi, care se ţinea de două ori pe lună, în Laboratorul de Mecanisme al Facultăţii de Transporturi din Bucureşti. Venind din Cluj, efortul financiar a fost mare pentru mine. Dar merita: luam contact cu domeniul roboţilor industriali, învăţam, îndrăzneam să am păreri, puneam întrebări, cunoşteam „robotişti”, majoritatea de vârsta mea. Atunci i-am cunoscut pe V. Moise, M. Ene, Simionescu, Candrea, E. Perianu, Gavaliugov şi pe alţi tineri inimoşi.

            Profesorul Ch. Pelecudi are, de asemenea, meritul de a fi iniţiatorul Simpozionului Naţional de Roboţi Industriali, început în anul 1981. Cred că am participat cu lucrări la toate ediţiile acestui simpozion.

             Seminarul de Robotică şi Simpozionul Naţional de Roboţi Industriali au fost adevărate şcoli de robotică în aceea perioadă.

            Mărturisesc că participarea mea cu lucrări la simpozioane şi conferinţe la care erau prezenţi Profesorul Ch. Pelecudi şi doctoranzii domniei sale, era însoţită de mari emoţii, aşteptam reacţia acestora la ceea ce prezentam eu. Aveam convingerea că aprecierea lor sau pur şi simplu tăcerea lor era o validare a muncii mele. Prindeam astfel curaj şi mergeam înainte.

            Rezultatul acestei strădanii a fost susţinerea în anul 1982 a primei teze de doctorat din România, în domeniul roboţilor şi concepţia, proiectarea şi construcţia roboţilor VIPAS1 şi VIPAS2. Am avut şansa şi onoarea ca Profesorul Ch. Pelecudi să facă parte din comisia mea de doctorat. Îmi aduc aminte cu nostalgie că Profesorul Pelecudi a venit la Cluj, însoţit de doamna Pelecudi care a participat la susţinerea publică a tezei. Mi-au rămas vii în minte cuvintele adresate mie, de această mare doamnă, la terminarea prezentării tezei.

            Rememorând perioada din 1976 până în prezent, am ajuns la următoarea concluzie: formarea mea ca cercetător se datorează domnului Prof. Dr. Doc. Şt. Ing. Christian Pelecudi, personalitate marcantă a învăţământului superior tehnic românesc, model de urmat şi de preţuit.

          Adâncă plecăciune şi recunoştinţă domnului Profesor!!!

 

 

Prof. dr. Ing. Viorel Ispas

Departamentul Ingineria Sistemelor Mecanice

Disciplina de Mecanică

Facultatea Construcţii de Maşini

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

 

Dr. Ing. Marin Ene , professeur titulaire

Université du Québec en Abitibi Témiscamingue

École de Génie

Canada

 

 

Omagiu profesorului Pelecudi Christian

creatorul teoriei mecanismelor spatiale

la sarbatorirea a 90 de ani de la nastere

 

Dupa cunostinta mea aceasta este prima manifestare publica de cinstire a memoriei unui mare savant care a fost profesorul Pelecudi Christian, doctor docent in stiinte si inginer. Multumiri organizatorilor pentru aceasta reuniune intru neuitarea inaintasului nostru in ale mecanismelor.

Nu-mi propun sa fac elogiul unui om care a adunat in viata sa atat de multa stiinta ca ne va trebui inca timp s-o citim si s-o intelegem, necum s-o ducem mai departe. Nu ma consider vrednic de a lansa aprecieri la adresa unui titan (mi-e teama ca laudele mele l-ar putea mahni peste masura…). Ceea ce am sa scriu e legat de cateva episoade care atesta maretia profesorului care ne-a strans in jurul sau incepand din 1970.

 

Intr-o epoca in care teoria mecanismelor insemna Artobolevski, scoala romaneasca de mecanica solidului a lansat noi paradigme, care pareau atunci venite din luna: teoria mecanismelor spatiale, ca sa citam numai pe aceasta, era o preocupare care la vremea respectiva parea exotica, plina de elucubratii teoretice careia nu i se gasea mare legatura cu practica. Aceasta teorie care reformula concepte vechi de sute de ani era in fapt preludiul unor intreprinderi stiintifice si industriale, embrionare in vest dar care nu incepusera inca sa se manifesteze in societatea romaneasca : dezvoltarea robotilor industriali, explorarea spatiului cosmic, dispozitivele micro-electromecanice, nanometrice, moleculare, etc.

Numele profesorului Pelecudi Christian, pe care il aniversam astazi cu ocazia a 90 de ani de la nastere, este legat de aceasta epopee stiintifica.

Un savant traieste prin memoria ucenicilor sai, care poate sa dureze decenii dar mai ales prin opera sa, cartile sale, care pot traversa secolele. Teoria mecanismelor spatiale, Editura Academiei, 1972, care este fara indoiala opera fundamentala a profesorului Pelecudi, este o lucrare care la 40 de ani de la publicare ramane o carte neegalata in efortul comunitatii stiintifice de a investiga functionarea mecanismelor spatiale. Despre aceasta carte vreau sa vorbesc in alocutiunea mea in memoria departatului meu profesor.

 

Domnul profesor doctor inginer Grecu Eugen (fost profesor la catedra de mecanica fina de la Politehnica din Bucuresti, actualmente senior engineer la Johnson Controls si profesor asociat la Université du Québec en Abitibi Temiscamingue), care se alatura la mesajul meu, imi povestea ca atunci cand era bursier in Franta, prin 1977, a colaborat cu un profesor batran de la Besançon care avea in biblioteca sa, la indemana, cartea profesorului Pelecudi, Teoria mecanismelor spatiale. Desi in romaneste, profesorul in chestiune (al carui numene scapa) intocmise o impresionanta lista de termeni pentru traducerea din romana in franceza care sa-l ajute in parcurgerea textului. Aceasta intamplare da dovada de valoarea stiintifica a cartii mentorului nostru.

 

In lecturile mele am intalnit, nu odata, acest tratat citat in diverse articole si carti ale autorilor straini. De exemplu, in monumentala lucrare «Theoretical Kinematics» aparuta in 1979 la prestigioasa editura North-Holland Publishing Company si republicata la Dover,Bottema Oene si Bernard Roth citeaza Teoria mecanismelor spatiale.

 

O comemorare poate fi si prilej de lansare de insufletitoare proiecte stiintifice. Profesorul nostru ne-a lasat mostenire fundamentele teoriei mecanismelor spatiale care constitue bazele roboticii viitorului, ne-a dat deschiderea spre metodele numerice, ne-a fixat directiile de cercetare in precizia de functionare a mecanismelor si multe altele care necesita noi studii de aprofundare. Cred ca multumirea dansului ar fi sa vada eforturile sale continuate de colaboratorii sai.

 

Odihneasca-se in pace in gradina lui Dumnezeu unde in mod sigur trebuie sa existe si mecanisme!

 

 

Dr. Ing. Marin Ene, professeur titulaire

Université du Québec en Abitibi Témiscamingue

École de Génie

Directeur de l’Unité de recherche en électromécanique

445, boulevard de l'Université

Rouyn-Noranda (Québec) J9X 5E4

Téléphone:  1-819 762-0971 poste 2556 (local D-530)

marin.ene@uqat.ca

 

 
  Today, there have been 4 visitors (36 hits) on this page!  
 
=> Do you also want a homepage for free? Then click here! <=